O definiție pentru ăuire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ĂUI, vb. IV v. hăui.[1]

  1. Mai corect: v. aui. cata
Intrare: ăuire
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ăuire
  • ăuirea
plural
  • ăuiri
  • ăuirile
genitiv-dativ singular
  • ăuiri
  • ăuirii
plural
  • ăuiri
  • ăuirilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

aui, auiesc / hăui, hăuiescverb

  • 1. popular A răsuna prelung și monoton. DEX '09 DLRLC DLRM NODEX
    • format_quote Dar auie prelung sirena Și bate clopotul în dungă. BENIUC, C. 20. DLRLC
    • format_quote [Țigăncile] te îmbie să-ți ghicească norocul în ghioc alb care auie dacă-l pui la ureche. STANCU, D. 110. DLRLC
    • format_quote Toată valea auiește de-un ecou, frumos, muzical. VLAHUȚĂ, O. A. III 33. DLRLC
    • format_quote Ecouri lungi [de toacă] auiesc prin coridoare, prin sălile boltite ale chiliilor, întreaga mănăstire răsună ca o vioară. VLAHUȚĂ, O. A. II 164. DLRLC
    • format_quote Brazii, căzînd, fac atîta zgomot, încît hăuie toată pădurea. BOGZA, C. O. 135. DLRLC
    • format_quote Auzeam, din ce în ce mai pierdute, bătăile ciocanelor răsunînd, hăuind în peșteri negre, ca pînă-n măruntaiele pămîntului. SADOVEANU, O. VI 277. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.