opțiuni
  • info
8 definiții pentru învățat (s.n.)

Explicative DEX

ÎNVĂȚAT1 s. n. Învățare. – V. învăța.

ÎNVĂȚAT1 s. n. Învățare. – V. învăța.

învățat1 sn [At: NEGRUZZI, S. I, 40 / Pl: ~uri / E: învăța] 1 Obișnuire. 2 Familiarizare. 3 Deprindere. 4-13 Învățare (4-13). 14 Înțelegere. 15-19 Învățare (15-19). 20 Aflare. 21 (Înv) Poruncire.

ÎNVĂȚAT I. adj. p. ÎNVAȚA. 1 Deprins, obicinuit; dresat: cînd iaste omul ~ într’acest meșterșug a furtușagului (PRV.-LP.): cela ce va fura o... pasăre, pînă nu va fi ~, acela să nu aibă nice o certare (PRV.-MB.) 2 Care a învățat multă carte, care are cunoștințe adînci: un om ~ C. NEÎNVĂȚAT: porunci și aduse din herghelie doi armăsari neînvățați: (P): omul cît trăește învăță, și tot moare neînvățat (PANN). II. sm. 📖 Cel ce a învățat multă carte, care are cunoștințe adînci, savant.

Ortografice DOOM

învățat1 (faptul de a învăța) s. n.

învățat2 s. n.

învățat s. n.

Proverbe și cimilituri

Eu am fost ca tine, tu n-ai ajuns ca mine.
(Se zice către tineri, ce vor să se arate mai învățați decît cei bătrîni.)

Întunericul, cel mai mare vrăjmaș al luminii.
(Adică cel prost vrăjmaș celui învățat.)

Intrare: învățat (s.n.)
învățat2 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • învățat
  • ‑nvățat
  • învățatul
  • învățatu‑
  • ‑nvățatul
  • ‑nvățatu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • învățat
  • ‑nvățat
  • învățatului
  • ‑nvățatului
plural — —
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

învățatsubstantiv neutru

etimologie:
  • vezi învăța DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „învățat” (50 clipuri)
Clipul 1 / 50