6 definiții pentru învățat (s.n.)
Explicative DEX
ÎNVĂȚAT1 s. n. Învățare. – V. învăța.
ÎNVĂȚAT1 s. n. Învățare. – V. învăța.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
învățat1 sn [At: NEGRUZZI, S. I, 40 / Pl: ~uri / E: învăța] 1 Obișnuire. 2 Familiarizare. 3 Deprindere. 4-13 Învățare (4-13). 14 Înțelegere. 15-19 Învățare (15-19). 20 Aflare. 21 (Înv) Poruncire.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNVĂȚAT I. adj. p. ÎNVAȚA. 1 Deprins, obicinuit; dresat: cînd iaste omul ~ într’acest meșterșug a furtușagului (PRV.-LP.): cela ce va fura o... pasăre, pînă nu va fi ~, acela să nu aibă nice o certare (PRV.-MB.) ¶ 2 Care a învățat multă carte, care are cunoștințe adînci: un om ~ ¶ ¶ C. NEÎNVĂȚAT: porunci și aduse din herghelie doi armăsari neînvățați: (P): omul cît trăește învăță, și tot moare neînvățat (PANN). II. sm. 📖 Cel ce a învățat multă carte, care are cunoștințe adînci, savant.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
Ortografice DOOM
învățat1 (faptul de a învăța) s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
învățat2 s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
învățat s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
învățatsubstantiv neutru
- 1. Învățare. DEX '09 DEX '98sinonime: învățare
etimologie:
- învăța DEX '09 DEX '98
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.