O definiție pentru învâlvorare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNVÎLVORARE, învîlvorări, s. f. Acțiunea de a se învîlvora și rezultatul ei; ardere cu flăcări mari. (Fig.) Era o pasăre îndrăzneață și venea dinspre munți, pe învîlvorările amurgului. CAMILAR, TEM. 131.

Intrare: învâlvorare
învâlvorare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • învâlvorare
  • ‑nvâlvorare
  • învâlvorarea
  • ‑nvâlvorarea
plural
  • învâlvorări
  • ‑nvâlvorări
  • învâlvorările
  • ‑nvâlvorările
genitiv-dativ singular
  • învâlvorări
  • ‑nvâlvorări
  • învâlvorării
  • ‑nvâlvorării
plural
  • învâlvorări
  • ‑nvâlvorări
  • învâlvorărilor
  • ‑nvâlvorărilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

învâlvorare, învâlvorărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a se învâlvora și rezultatul ei; ardere cu flăcări mari. DLRLC
    sinonime: ardere
    • format_quote figurat Era o pasăre îndrăzneață și venea dinspre munți, pe învîlvorările amurgului. CAMILAR, TEM. 131. DLRLC

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.