opțiuni
5 definiții pentru învoințare

Explicative DEX

învoințare sf [At: LET. II, 175/4 / Pl: ~țări / E: învoința] (Înv) Permisiune.

învoința vt [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 107/25 / Pzi: ~țez / E: învoință] (Înv; nob) 1 A permite. 2 A acorda (3).

învoințéz v. tr. Vechĭ. Permit.

Arhaisme și regionalisme

învoințare s.f. (înv.) încuviințare, îngăduință, permisiune.

învoința vb. I (înv.) a da voie, a încuviința, a îngădui, a permite.

Intrare: învoințare
învoințare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • învoințare
  • ‑nvoințare
  • învoințarea
  • ‑nvoințarea
plural
  • învoințări
  • ‑nvoințări
  • învoințările
  • ‑nvoințările
genitiv-dativ singular
  • învoințări
  • ‑nvoințări
  • învoințării
  • ‑nvoințării
plural
  • învoințări
  • ‑nvoințări
  • învoințărilor
  • ‑nvoințărilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)