O definiție pentru întăietate
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
întîĭetáte (vest) și întăĭetate (est) f. Prioritate, calitatea de a fi întîĭu în timp, în drept orĭ în rang.
Intrare: întăietate
întăietate substantiv feminin
| substantiv feminin (F117) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)