3 definiții pentru întregie

Explicative DEX

întregie sf [At: PSALT. (1651), ap. JAHRESBER. III, 176 / Pl: ~gii / E: întreg + -ie] (Înv) 1 Parte întreagă, sănătoasă. 2 (Fig) Sănătate. 3-4 (Fig) Echilibru (fizic sau) sufletesc.

întregíe f. Vechĭ. Întregăcĭune.

Arhaisme și regionalisme

întregie s.f. (înv.) 1. parte întreagă, parte sănătoasă. 2. sănătate, vindecare.

Intrare: întregie
întregie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întregie
  • ‑ntregie
  • întregia
  • ‑ntregia
plural
genitiv-dativ singular
  • întregii
  • ‑ntregii
  • întregiei
  • ‑ntregiei
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)