4 definiții pentru întiști

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

întiști vt [At: BIBLIA (1688), ap. TDRG / V: (înv) ~isi / Pzi: ~tesc / E: în- + slv тищати] (Înv) 1 A grăbi. 2 A constrânge.

întiștésc v. tr. (vsl. tištati. V. întețesc). Vechĭ. Împing, urmăresc.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

întiști, întiștesc, vb. IV (înv.) a sili, a zori, a constrânge, a întisi.

Intrare: întiști
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • întiști
  • ‑ntiști
  • întiștire
  • ‑ntiștire
  • întiștit
  • ‑ntiștit
  • întiștitu‑
  • ‑ntiștitu‑
  • întiștind
  • ‑ntiștind
  • întiștindu‑
  • ‑ntiștindu‑
singular plural
  • întiștește
  • ‑ntiștește
  • întiștiți
  • ‑ntiștiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • întiștesc
  • ‑ntiștesc
(să)
  • întiștesc
  • ‑ntiștesc
  • întișteam
  • ‑ntișteam
  • întiștii
  • ‑ntiștii
  • întiștisem
  • ‑ntiștisem
a II-a (tu)
  • întiștești
  • ‑ntiștești
(să)
  • întiștești
  • ‑ntiștești
  • întișteai
  • ‑ntișteai
  • întiștiși
  • ‑ntiștiși
  • întiștiseși
  • ‑ntiștiseși
a III-a (el, ea)
  • întiștește
  • ‑ntiștește
(să)
  • întiștească
  • ‑ntiștească
  • întiștea
  • ‑ntiștea
  • întiști
  • ‑ntiști
  • întiștise
  • ‑ntiștise
plural I (noi)
  • întiștim
  • ‑ntiștim
(să)
  • întiștim
  • ‑ntiștim
  • întișteam
  • ‑ntișteam
  • întiștirăm
  • ‑ntiștirăm
  • întiștiserăm
  • ‑ntiștiserăm
  • întiștisem
  • ‑ntiștisem
a II-a (voi)
  • întiștiți
  • ‑ntiștiți
(să)
  • întiștiți
  • ‑ntiștiți
  • întișteați
  • ‑ntișteați
  • întiștirăți
  • ‑ntiștirăți
  • întiștiserăți
  • ‑ntiștiserăți
  • întiștiseți
  • ‑ntiștiseți
a III-a (ei, ele)
  • întiștesc
  • ‑ntiștesc
(să)
  • întiștească
  • ‑ntiștească
  • întișteau
  • ‑ntișteau
  • întiști
  • ‑ntiști
  • întiștiseră
  • ‑ntiștiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)