opțiuni
6 definiții pentru însălbăticire

Explicative DEX

însălbătăci vtr [At: DA ms / Pzi: ~ăcesc / E: în- + sălbătici] (Înv) 1-2 A (se) sălbătici.

însălbătăcire sf [At: DA ms / Pl: ~ri / E: însălbătici] (Înv) Sălbăticire.

însălbăticésc, V. sălbăticesc.

sălbătăcésc v. tr. (d. sălbatic). Fac sălbatic, sperios: singurătatea-l sălbăticise. Fac sălbatic, crud, feroce: furia-l sălbăticise. – Și zice și sălbătăcesc (est) și însălbăticesc (vest).

Sinonime

ÎNSĂLBĂTICI vb. v. sălbătici.

însălbătici vb. v. SĂLBĂTICI.

Intrare: însălbăticire
însălbăticire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • însălbăticire
  • ‑nsălbăticire
  • însălbăticirea
  • ‑nsălbăticirea
plural
  • însălbăticiri
  • ‑nsălbăticiri
  • însălbăticirile
  • ‑nsălbăticirile
genitiv-dativ singular
  • însălbăticiri
  • ‑nsălbăticiri
  • însălbăticirii
  • ‑nsălbăticirii
plural
  • însălbăticiri
  • ‑nsălbăticiri
  • însălbăticirilor
  • ‑nsălbăticirilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)