însulițare sf [At: DA ms / Pl: ~țări / E: insulița] Străpungere cu sulița Si: însulițat¹.

insulița vt [At: MARIAN, D. 72 / Pzi: ~țez / E: în- + sulița] (Îvr) A străpunge cu sulița.

ÎNSULIȚA, însulițez, vb. I. Tranz. (Rar) A străpunge cu sulița. Și-a-nsulițat pe Ableros oșteanul voinic Antilohos. MURNU, I. 116. ◊ Fig. O barză... însulița cu ciocul o hrană tainică aflată în straturile apei sau în nămoluri. DUMITRIU, V. L. 120.

ÎNSULIȚA, însulițez, vb. I. Tranz. (Rar) A străpunge cu sulița. – Din în- + suliță.

însulițéz v. tr. Vechĭ. Împung cu sulița. V. împușc, săgetez.

însulițare s.f. (înv.) împungere, străpungere (cu sulița; ca sulița).

însulița, însulițez, vb. I (înv.) a străpunge cu sulița; a împunge cu sulița.