2 definiții pentru înstelare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
înstelare sf [At: MACEDONSKI, O. I, 229 / Pl: ~lări / E: înstela] Acoperire a cerului cu stele.
ÎNSTELARE s. f. Acțiunea de a (se) înstela și rezultatul ei; podoabă de stele. (Fig.) El împarte înstelarea-i din hotar pînă-n hotar Preamărind pe cel ce fuse «împărat și proletar». EFTIMIU, Î. 179.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: înstelare
înstelare substantiv feminin
substantiv feminin (F113) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
înstelare, înstelărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a (se) înstela și rezultatul ei; podoabă de stele. DLRLC
- El împarte înstelarea-i din hotar pînă-n hotar Preamărind pe cel ce fuse «împărat și proletar». EFTIMIU, Î. 179. DLRLC
-