3 definiții pentru însa

Explicative DEX

ÎNSA pron. 👉 ÎNS.

ÎNS, INS I. sm. (mai adesea la pl. INȘI). Individ, persoană: cîți inși ați fost? II. pron. pers. 1 Întrebuințat în compunere cu pron. enclitice -mi, -ți -și, etc., spre a adăuga o idee de identitate, sau spre a adăuga înțelesul de sigur, chiar (eu însumi, f. eu însămi; tu însuți, f. tu însăți; el însuși, f. ea însăși; noi înșine, f. noi însene; voi înșivă, f. voi însevă; ei înșiși, f. ele înseși): iubește pe aproapele tău ca pe tine însuți; însuși frate-său sau frate-său însuși l-a omorît 2 ÎNSUL, ÎNSA, ÎNȘII, ÎNSELE, pron. pers. Întrebuințat în loc de însul, dînsa, dînșii, dînsele, cînd e precedat de prep. în, din sau prin, care se înlocuesc atunci cu într’, dintr’, printr’: într’însul, în el, în însul, dintr’însa, din ea, printr’înșii, prin ei [lat. ipsum].

Enciclopedice

ÎNSUL, ÎNSA (lat. ipsum) pron. 1. (Pron. pers. precedat de prep. întru, dintru, printru) El, ea, dânsul, dânsa. 2. (Pronume de întărire, de obicei adjectival, astăzi numai la f. pl.) Însuși. Ele însele.

Intrare: însa
însa
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Exemple de pronunție a termenului „însa” (8 clipuri)
Clipul 1 / 8