opțiuni
  • info

8 definiții pentru înnărăvi

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNNĂRĂVI, înnărăvesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Reg.) A (se) nărăvi. – În + nărăvi.

ÎNNĂRĂVI, înnărăvesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Reg.) A (se) nărăvi. – În + nărăvi.

înnărăvi vtr [At: DA ms / Pzi: ~vesc / E: în- + nărăvi] 1-2 A (se) nărăvi.

A ÎNNĂRĂVI ~esc tranz. v. A NĂRĂVI. /în + nărav

A SE ÎNNĂRĂVI mă ~esc intranz. v. A SE NĂRĂVI. /în + nărav

înnărăvì v. a strica cu obiceiuri rele: poate să înnărăvească și pe fata ei CR. [V. nărav].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înnărăvi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înnărăvesc, 3 sg. înnărăvește, imperf. 1 înnărăveam; conj. prez. 1 sg. să înnărăvesc, 3 să înnărăvească

înnărăvi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înnărăvesc, imperf. 3 sg. înnărăvea; conj. prez. 3 să înnărăvească

înnărăvi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înnărăvesc, imperf. 3 sg. înnărăvea; conj. prez. 3 sg. și pl. înnărăvească

Intrare: înnărăvi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înnărăvi
  • ‑nnărăvi
  • înnărăvire
  • ‑nnărăvire
  • înnărăvit
  • ‑nnărăvit
  • înnărăvitu‑
  • ‑nnărăvitu‑
  • înnărăvind
  • ‑nnărăvind
  • înnărăvindu‑
  • ‑nnărăvindu‑
 singular plural
  • înnărăvește
  • ‑nnărăvește
  • înnărăviți
  • ‑nnărăviți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înnărăvesc
  • ‑nnărăvesc
 (să)
  • înnărăvesc
  • ‑nnărăvesc
  • înnărăveam
  • ‑nnărăveam
  • înnărăvii
  • ‑nnărăvii
  • înnărăvisem
  • ‑nnărăvisem
a II-a (tu)
  • înnărăvești
  • ‑nnărăvești
 (să)
  • înnărăvești
  • ‑nnărăvești
  • înnărăveai
  • ‑nnărăveai
  • înnărăviși
  • ‑nnărăviși
  • înnărăviseși
  • ‑nnărăviseși
a III-a (el, ea)
  • înnărăvește
  • ‑nnărăvește
 (să)
  • înnărăvească
  • ‑nnărăvească
  • înnărăvea
  • ‑nnărăvea
  • înnărăvi
  • ‑nnărăvi
  • înnărăvise
  • ‑nnărăvise
plural I (noi)
  • înnărăvim
  • ‑nnărăvim
 (să)
  • înnărăvim
  • ‑nnărăvim
  • înnărăveam
  • ‑nnărăveam
  • înnărăvirăm
  • ‑nnărăvirăm
  • înnărăviserăm
  • ‑nnărăviserăm
  • înnărăvisem
  • ‑nnărăvisem
a II-a (voi)
  • înnărăviți
  • ‑nnărăviți
 (să)
  • înnărăviți
  • ‑nnărăviți
  • înnărăveați
  • ‑nnărăveați
  • înnărăvirăți
  • ‑nnărăvirăți
  • înnărăviserăți
  • ‑nnărăviserăți
  • înnărăviseți
  • ‑nnărăviseți
a III-a (ei, ele)
  • înnărăvesc
  • ‑nnărăvesc
 (să)
  • înnărăvească
  • ‑nnărăvească
  • înnărăveau
  • ‑nnărăveau
  • înnărăviră
  • ‑nnărăviră
  • înnărăviseră
  • ‑nnărăviseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înnărăvi, înnărăvescverb

etimologie:
  • În + nărăvi DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.