2 definiții pentru înnăclăit

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înnăclăi vtr [At: DEX2 / Pzi: ~esc / E: în- + năclăi] (Pfm) 1-4 A (se) murdări rău (cu o substanță lipicioasă).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înnăclăi vb. (sil. -clă-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înnăclăiesc, imperf. 3 sg. înnăclăia, conj. prez. 3 sg. și pl. înnăclăiască

Intrare: înnăclăit
înnăclăit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înnăclăit
  • ‑nnăclăit
  • înnăclăitul
  • înnăclăitu‑
  • ‑nnăclăitul
  • ‑nnăclăitu‑
  • înnăclăi
  • ‑nnăclăi
  • înnăclăita
  • ‑nnăclăita
plural
  • înnăclăiți
  • ‑nnăclăiți
  • înnăclăiții
  • ‑nnăclăiții
  • înnăclăite
  • ‑nnăclăite
  • înnăclăitele
  • ‑nnăclăitele
genitiv-dativ singular
  • înnăclăit
  • ‑nnăclăit
  • înnăclăitului
  • ‑nnăclăitului
  • înnăclăite
  • ‑nnăclăite
  • înnăclăitei
  • ‑nnăclăitei
plural
  • înnăclăiți
  • ‑nnăclăiți
  • înnăclăiților
  • ‑nnăclăiților
  • înnăclăite
  • ‑nnăclăite
  • înnăclăitelor
  • ‑nnăclăitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)