2 definiții pentru înnăclăire

Explicative DEX

înnăclăi vtr [At: DEX2 / Pzi: ~esc / E: în- + năclăi] (Pfm) 1-4 A (se) murdări rău (cu o substanță lipicioasă).

Ortografice DOOM

înnăclăi vb. (sil. -clă-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înnăclăiesc, imperf. 3 sg. înnăclăia, conj. prez. 3 sg. și pl. înnăclăiască

Intrare: înnăclăire
înnăclăire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înnăclăire
  • ‑nnăclăire
  • înnăclăirea
  • ‑nnăclăirea
plural
  • înnăclăiri
  • ‑nnăclăiri
  • înnăclăirile
  • ‑nnăclăirile
genitiv-dativ singular
  • înnăclăiri
  • ‑nnăclăiri
  • înnăclăirii
  • ‑nnăclăirii
plural
  • înnăclăiri
  • ‑nnăclăiri
  • înnăclăirilor
  • ‑nnăclăirilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)