6 definiții pentru înnebunire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNNEBUNIRE s. f. (Rar) Faptul de a înnebuni.V. înnebuni.

înnebunire sf [At: DA ms / S și: îne~ / Pl: ~ri / E: înnebuni] 1 Pierdere a stăpânirii de sine. 2 Îmbolnăvire de demență. 3 Îndrăgostire puternică de cineva sau de ceva.

ÎNNEBUNIRE s. f. Faptul de a înnebuni.V. înnebuni.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înnebunire (rar) s. f., g.-d. art. înnebunirii

înnebunire (rar) s. f., g.-d. art. înnebunirii

înnebunire s. f., g.-d. art. înnebunirii

Intrare: înnebunire
înnebunire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înnebunire
  • ‑nnebunire
  • înnebunirea
  • ‑nnebunirea
plural
  • înnebuniri
  • ‑nnebuniri
  • înnebunirile
  • ‑nnebunirile
genitiv-dativ singular
  • înnebuniri
  • ‑nnebuniri
  • înnebunirii
  • ‑nnebunirii
plural
  • înnebuniri
  • ‑nnebuniri
  • înnebunirilor
  • ‑nnebunirilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înnebunire, înnebunirisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a înnebuni. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • vezi înnebuni DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.