dexonline

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înmulțit¹ sn [At: RUSSO, S. 60 / Pl: ~uri / E: înmulți] 1-3 Înmulțire (1-3). 4 (Înv) Îmbogățire.

înmulțít n., pl. e și urĭ. Aritm. Număru care e înmulțit de înmulțitor în operațiunea înmulțiriĭ. (Fals deînmulțit). Gram. Plural.

Intrare: înmulțit (s.n.)

înmulțit² (s.n. pl. -uri) substantiv neutru

substantiv neutru (N24) Surse flexiune: MDA2		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	înmulțit ‑nmulțit	înmulțitul înmulțitu‑ ‑nmulțitul ‑nmulțitu‑
nominativ-acuzativ	plural	înmulțituri ‑nmulțituri	înmulțiturile ‑nmulțiturile
genitiv-dativ	singular	înmulțit ‑nmulțit	înmulțitului ‑nmulțitului
genitiv-dativ	plural	înmulțituri ‑nmulțituri	înmulțiturilor ‑nmulțiturilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

înmulțit³ (s.n. pl. -e) substantiv neutru

substantiv neutru (N1) Surse flexiune: Scriban		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	înmulțit ‑nmulțit	înmulțitul înmulțitu‑ ‑nmulțitul ‑nmulțitu‑
nominativ-acuzativ	plural	înmulțite ‑nmulțite	înmulțitele ‑nmulțitele
genitiv-dativ	singular	înmulțit ‑nmulțit	înmulțitului ‑nmulțitului
genitiv-dativ	plural	înmulțite ‑nmulțite	înmulțitelor ‑nmulțitelor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)