6 definiții pentru înmatriculat
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
înmatriculat1 sn [At: DA ms / V: in~ / Pl: (nob) ~uri / E: înmatricula] 1-4 Înmatriculare (1-4).
înmatriculat2, ~ă sf [At: DA ms / V: in~ / Pl: ~ați, ~e / E: înmatricula] 1 (D. elevi) înscris într-o școală. 2 (D. elevi) Care a primit un număr matricol. 3 (D. recruți) Care a fost înscris în matricola unei unități militare. 4 (D. vehicule) Care a primit număr de înmatriculare și poate circula.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
inmatriculat1 sn vz înmatriculat1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
inmatriculat2, ~ă a vz înmatriculat2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎNMATRICULAT adj. înregistrat, (înv.) matriculat. (Vehicul înmatriculat.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNMATRICULAT adj. (înv.) matriculat. (Bun ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: înmatriculat
înmatriculat adjectiv
| adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
inmatriculat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)