înhobotat¹ sn [At: MARIAN, NU. 238 / Pl: ~uri / E: înhobota] (Îrg) 1-2 Înhobotare (1-2). 3 (Fig) Acoperire. 4 (Pex) Captivare.

înhobotat², ~ă a [At: MARIAN, NU. 637 / Pl: ~ați, ~e / E: înhobota] (Îrg) 1 (D. mirese) Cu capul învelit cu hobotul Si: (înv) îmbălțată. 2 (Fig) Acoperit. 3 (Pex) Captivat.

înhobota vt [At: SEVASTOS, N. 225 / Pzi: ~tez / E: în- + hobot] (Îrg) 1 A împodobi mireasa după cununie cu hobotul. 2 (Fig) A acoperi. 3 (Pex) A captiva.

ÎNHOBOTA, înhobotez, vb. I. Tranz. (Regional) A pune hobotul sau zăvonul pe capul miresei la cununie. La urmă, după ce nuna mai face miresei cu peteala, o și înhobotează cu ea. SEVASTOS, N. 225.

ÎNHOBOTA, înhobotez, vb. I. Tranz. (Reg.) A pune hobotul pe capul miresei, la cununie. – Din în- + hobot.

înhobotéz v. tr. Nord. Acoper cu hóbotu. V. însovonesc.

ÎNHOBOTA vb. v. însovoni.

înhobota vb. v. ÎNSOVONI.

înhobota vb. I (reg.) 1. a îmbrobodi, a învălui mireasa, după cununie, cu hobotul; a îmbălța. 2. a atrage, a captiva.