opțiuni

9 definiții pentru îngrecare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

îngrecare sf [At: DOSOFTEI, V. S. 237 / Pl: ~cări / E: îngreca] 1 Împovărare. 2 Graviditate. 3 Procreere.

îngreca [At: VARLAAM, C. II, 70/1 / Pzi: îngrec, (rar) ~ecez / E: ml *ingrevicare] (Îvp) 1 vt A împovăra. 2 vi (D. femei) A rămâne însărcinată. 3 vt A lăsa o femeie însărcinată. 4 vt A procrea.

îngrecà v. a îngreuna: ea se simte îngrecată ISP. [Lat. *INGREVICARE (din GREVIS = GRAVIS).

îngréc, a -á v. tr. (lat. *in-grévico, -áre, d. *grĕvis îld. grăvis, greŭ). Vechĭ. Îngreunez, fac gravidă.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNGRECA vb. v. concepe, procrea.

îngreca vb. v. CONCEPE. PROCREA.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

îngrecare s.f. (reg., înv.) rămânere cu sarcină, însărcinare, graviditate.

îngreca, vb. tranz. – A îngreuna, a rămâne gravidă. – Lat. *ingrevicare < lat. grevis, gravis „greu” (Șăineanu, Scriban; Felecan, 2011; MDA).

îngreca, vb. tranz. – A îngreuna, a rămâne gravidă. – Lat. *ingrevicare (Felecan 2011).

Intrare: îngrecare
îngrecare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îngrecare
  • ‑ngrecare
  • îngrecarea
  • ‑ngrecarea
plural
  • îngrecări
  • ‑ngrecări
  • îngrecările
  • ‑ngrecările
genitiv-dativ singular
  • îngrecări
  • ‑ngrecări
  • îngrecării
  • ‑ngrecării
plural
  • îngrecări
  • ‑ngrecări
  • îngrecărilor
  • ‑ngrecărilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)