ÎNFĂȚIȘA, Mold. Băn. ÎNFĂȚOȘA (-șez) I. vb. tr. 1 A pune în fața cuiva, a prezenta ¶ 2 A arăta, a închipui un anumit lucru, a reprezenta: ce înfățișază acest tablou?; într’o falnică pregătire de sbor ce pare a înfățoașa închipuirii avîntul și speranțele țării (VLAH.). II. vb. refl. 1 A veni în fața cuiva, a se arăta înaintea cuiva: într’o zi, se înfățișă la împăratul fiul unui împărat de la răsărit (ISP.); cum am să mă înfățoșez înaintea femeii celeia cu vorbe de acestea ? (CRG.) ¶ 2 A se arăta înaintea ochilor, în minte, etc.; a se ivi: toate figurile femeiești ce întîlnisem... mi se înfățoșau în închipuire (GN.); numea pierdută ziua în care nu i se înfățoșa prilej să facă vre-un bine (NEGR.) ¶ 3 ⚖️ A veni în fața judecății [fățiș].

înfățoșá, înfățoșez, v.r. (reg.) A se înfățișa, a ieși în față, a se arăta: „…densul era unul dintre cei zece notabili (…) care s-au înfățoșat cu regina Maria și cu muma ei, regina vedua Elisabeta, în Györ” (Mihaly, 1900: 111; dipl. 50). – Var. a lui înfățișa (Scriban, DEX, MDA).