ÎNFĂȚIȘA, Mold. Băn. ÎNFĂȚOȘA (-șez) I. vb. tr. 1 A pune în fața cuiva, a prezenta ¶ 2 A arăta, a închipui un anumit lucru, a reprezenta: ce înfățișază acest tablou?; într’o falnică pregătire de sbor ce pare a înfățoașa închipuirii avîntul și speranțele țării (VLAH.). II. vb. refl. 1 A veni în fața cuiva, a se arăta înaintea cuiva: într’o zi, se înfățișă la împăratul fiul unui împărat de la răsărit (ISP.); cum am să mă înfățoșez înaintea femeii celeia cu vorbe de acestea ? (CRG.) ¶ 2 A se arăta înaintea ochilor, în minte, etc.; a se ivi: toate figurile femeiești ce întîlnisem... mi se înfățoșau în închipuire (GN.); numea pierdută ziua în care nu i se înfățoșa prilej să facă vre-un bine (NEGR.) ¶ 3 ⚖️ A veni în fața judecății [fățiș].