opțiuni
  • info

13 definiții pentru înfurcit

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNFURCIT, -Ă, înfurciți, -te, adj. (Înv. și pop.) Bifurcat. [Var. înfurcat, -ă adj.] – V. înfurca.

înfurcit1 sn [At: ȘĂINEANU, D. U. / V: ~rcat / Pl: ~uri / E: înfurci] (Îrg) 1-3 Înfurcire (1-3). 4 (Fig) Ceartă. 5 (Fig) Încăierare. 6 Crestare a vârfului urechii la oi, boi, cai.

înfurcit2, ~ă a [At: H IV, 84 / V: ~rcat / Pl: ~iți, ~e / E: înfurci] (Îrg) 1 (D. nutreț) Luat în furcă. 2 Desfăcut în două sau mai multe brațe. 3 (D. drumuri) Bifurcat. 4 Încăierat2 cu cineva. 5 (D. urechile vitelor sau ale cailor) Crestat2.

ÎNFURCIT, -Ă, înfurciți, -te, adj. (Rar) Bifurcat. [Var.: înfurcat, -ă adj.] – V. înfurci.

ÎNFURCIT, -Ă, înfurciți, -te, adj. (Popular, despre drumuri) Bifurcat, desfăcut în două. (Atestat în forma înfurcat) Pe ici pe colea se zăresc poteci înfurcate ca de lățimea unei lopeți. DELAVRANCEA, S. 5. – Variantă: înfurcat, -ă adj.

ÎNFURCAT, -Ă adj. v. înfurcit.

înfurcat1 sn vz înfurcit1

înfurcat2, ~ă a vz înfurcit2

înfurcat n. crestarea vârfului urechii (la oi).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNFURCIT adj. v. bifurcat.

înfurcit adj. v. BIFURCAT.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

înfurcit, -ă, înfurciți, -te, adj. – (reg.) Bifurcat, despărțit; crăcănat. – Din înfurci (MDA).

înfurcat s.n. (reg.) crestarea vârfului urechii la oi.

Intrare: înfurcit
înfurcit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înfurcit
  • ‑nfurcit
  • înfurcitul
  • înfurcitu‑
  • ‑nfurcitul
  • ‑nfurcitu‑
  • înfurcită
  • ‑nfurcită
  • înfurcita
  • ‑nfurcita
plural
  • înfurciți
  • ‑nfurciți
  • înfurciții
  • ‑nfurciții
  • înfurcite
  • ‑nfurcite
  • înfurcitele
  • ‑nfurcitele
genitiv-dativ singular
  • înfurcit
  • ‑nfurcit
  • înfurcitului
  • ‑nfurcitului
  • înfurcite
  • ‑nfurcite
  • înfurcitei
  • ‑nfurcitei
plural
  • înfurciți
  • ‑nfurciți
  • înfurciților
  • ‑nfurciților
  • înfurcite
  • ‑nfurcite
  • înfurcitelor
  • ‑nfurcitelor
vocativ singular — —
plural — —
înfurcat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înfurcat
  • ‑nfurcat
  • înfurcatul
  • înfurcatu‑
  • ‑nfurcatul
  • ‑nfurcatu‑
  • înfurcată
  • ‑nfurcată
  • înfurcata
  • ‑nfurcata
plural
  • înfurcați
  • ‑nfurcați
  • înfurcații
  • ‑nfurcații
  • înfurcate
  • ‑nfurcate
  • înfurcatele
  • ‑nfurcatele
genitiv-dativ singular
  • înfurcat
  • ‑nfurcat
  • înfurcatului
  • ‑nfurcatului
  • înfurcate
  • ‑nfurcate
  • înfurcatei
  • ‑nfurcatei
plural
  • înfurcați
  • ‑nfurcați
  • înfurcaților
  • ‑nfurcaților
  • înfurcate
  • ‑nfurcate
  • înfurcatelor
  • ‑nfurcatelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înfurcit, înfurcităadjectiv

  • 1. învechit popular Desfăcut în două. DEX '09 DLRLC DEX '98
    sinonime: bifurcat
    • format_quote Pe ici pe colea se zăresc poteci înfurcate ca de lățimea unei lopeți. DELAVRANCEA, S. 5. DLRLC
etimologie:
  • vezi înfurci DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.