opțiuni
5 definiții pentru încărit

Explicative DEX

încări vr [At: ANON. CAR. / Pzi: ~resc / E: lat incalesco] (Înv; d. persoane) A se înfierbânta.

încărésc v. tr. (lat. incaléscere, d. cálidus, cald; sp. calecer). Vechĭ. Încălzesc.

Etimologice

încări (încăresc, încărit), vb. refl. – A se încălzi. Lat. incălescĕre, trecut la *incalire, ca toate vb. incoative (Tiktin; Candrea-Dens., 840; DAR). Înv.

Sinonime

ÎNCĂRI vb. v. încălzi, muia.

încări vb. v. ÎNCĂLZI. MUIA.

Intrare: încărit
încărit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încărit
  • ‑ncărit
  • încăritul
  • încăritu‑
  • ‑ncăritul
  • ‑ncăritu‑
  • încărită
  • ‑ncărită
  • încărita
  • ‑ncărita
plural
  • încăriți
  • ‑ncăriți
  • încăriții
  • ‑ncăriții
  • încărite
  • ‑ncărite
  • încăritele
  • ‑ncăritele
genitiv-dativ singular
  • încărit
  • ‑ncărit
  • încăritului
  • ‑ncăritului
  • încărite
  • ‑ncărite
  • încăritei
  • ‑ncăritei
plural
  • încăriți
  • ‑ncăriți
  • încăriților
  • ‑ncăriților
  • încărite
  • ‑ncărite
  • încăritelor
  • ‑ncăritelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)