încăierat¹ sn [At: COȘBUC, F. 63 / Pl: ~uri / E: încăiera] (Reg) 1-3 Încăierare (1-3). 4 (Îlav) Pe ~e Gata să se încaiere.

încăierat², ~ă a [At: BELDIMAN, T. 423 / Pl: ~ați, ~e / E: încăiera] 1 Implicat într-o bătaie, într-o luptă. 2 Atacat. 3 Hărțuit.

ÎNCĂIERAT s. n. (Rar) Încăierare. ◊ Expr. Pe încăierate = gata să se încaiere, pornit pe ceartă. Cei mai mari acum din sfadă, Stau pe-ncăierate puși. COȘBUC, P. I 224. – Formă gramaticală: (în expr.) încăierate.