3 definiții pentru încântic
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNCÎNTIC, încîntice, s. n. (Înv., rar) Încîntare. [Var.: încîntec s. n.] – Din încînta + cîntec.
ÎNCÎNTIC, încîntice, s. n. (Învechit) Încîntare. Ce încîntic... trebuie să fi fost pe voinicul fecior. ODOBESCU, S. III 198.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNCÎNTEC s. n. v. încîntic.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
Intrare: încântic
încântic substantiv neutru
substantiv neutru (N2) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
încântec substantiv neutru
substantiv neutru (N2) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
încântic, încânticesubstantiv neutru
- 1. Încântare. DLRLC DLRMsinonime: încântare
- Ce încîntic... trebuie să fi fost pe voinicul fecior. ODOBESCU, S. III 198. DLRLC
-
etimologie:
- încânta + cântec. DLRM