4 definiții pentru încurmezișare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

încurmezișéz (mă) v. refl. (d. curmeziș). Vechĭ. Mă opun.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNCURMEZIȘA vb. v. împotrivi, opune.

încurmezișa vb. v. ÎMPOTRIVI. OPUNE.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

încurmezișare s.f. (înv.) împotrivire, opoziție, obiecție, atitudine contrară.

Intrare: încurmezișare
încurmezișare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încurmezișare
  • ‑ncurmezișare
  • încurmezișarea
  • ‑ncurmezișarea
plural
  • încurmezișări
  • ‑ncurmezișări
  • încurmezișările
  • ‑ncurmezișările
genitiv-dativ singular
  • încurmezișări
  • ‑ncurmezișări
  • încurmezișării
  • ‑ncurmezișării
plural
  • încurmezișări
  • ‑ncurmezișări
  • încurmezișărilor
  • ‑ncurmezișărilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)