opțiuni

4 definiții pentru încotire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

încoti1 v vz încota

încoti2 v [At: I. CR. II, 110 / V: in~ / Pzi: ~tesc / E: încot] (Îrg) A chicoti.

încotésc v. intr. (d. cot. Trans. Mă las pe cot: zăresc la o masă un om încotit, VR. 6, 1920, 373), alțiĭ, încotițĭ, sorb ceaĭu din farfurioară, (374). V. îngenunchez.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

încoti, încotesc, vb. IV (reg.) a izbi, a ghionti, a lovi cu cotul.

Intrare: încotire
încotire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încotire
  • ‑ncotire
  • încotirea
  • ‑ncotirea
plural
  • încotiri
  • ‑ncotiri
  • încotirile
  • ‑ncotirile
genitiv-dativ singular
  • încotiri
  • ‑ncotiri
  • încotirii
  • ‑ncotirii
plural
  • încotiri
  • ‑ncotiri
  • încotirilor
  • ‑ncotirilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)