4 definiții pentru încotire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
încoti1 v vz încota
încoti2 v [At: I. CR. II, 110 / V: in~ / Pzi: ~tesc / E: încot] (Îrg) A chicoti.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
încotésc v. intr. (d. cot. Trans. Mă las pe cot: zăresc la o masă un om încotit, VR. 6, 1920, 373), alțiĭ, încotițĭ, sorb ceaĭu din farfurioară, (374). V. îngenunchez.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
încoti, încotesc, vb. IV (reg.) a izbi, a ghionti, a lovi cu cotul.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: încotire
încotire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)