2 definiții pentru încina

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

încina vt [At: H XII, 7 / Pl: ~nez / E: în + cină] (Reg) A paște oile în timpul serii, înainte de cină.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

încina, încinez, vb. I (reg.) a paște oile seara, a le duce la iarbă pe înserat.

Intrare: încina
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încina
  • ‑ncina
  • încinare
  • ‑ncinare
  • încinat
  • ‑ncinat
  • încinatu‑
  • ‑ncinatu‑
  • încinând
  • ‑ncinând
  • încinându‑
  • ‑ncinându‑
singular plural
  • încinea
  • ‑ncinea
  • încinați
  • ‑ncinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încinez
  • ‑ncinez
(să)
  • încinez
  • ‑ncinez
  • încinam
  • ‑ncinam
  • încinai
  • ‑ncinai
  • încinasem
  • ‑ncinasem
a II-a (tu)
  • încinezi
  • ‑ncinezi
(să)
  • încinezi
  • ‑ncinezi
  • încinai
  • ‑ncinai
  • încinași
  • ‑ncinași
  • încinaseși
  • ‑ncinaseși
a III-a (el, ea)
  • încinea
  • ‑ncinea
(să)
  • încineze
  • ‑ncineze
  • încina
  • ‑ncina
  • încină
  • ‑ncină
  • încinase
  • ‑ncinase
plural I (noi)
  • încinăm
  • ‑ncinăm
(să)
  • încinăm
  • ‑ncinăm
  • încinam
  • ‑ncinam
  • încinarăm
  • ‑ncinarăm
  • încinaserăm
  • ‑ncinaserăm
  • încinasem
  • ‑ncinasem
a II-a (voi)
  • încinați
  • ‑ncinați
(să)
  • încinați
  • ‑ncinați
  • încinați
  • ‑ncinați
  • încinarăți
  • ‑ncinarăți
  • încinaserăți
  • ‑ncinaserăți
  • încinaseți
  • ‑ncinaseți
a III-a (ei, ele)
  • încinea
  • ‑ncinea
(să)
  • încineze
  • ‑ncineze
  • încinau
  • ‑ncinau
  • încina
  • ‑ncina
  • încinaseră
  • ‑ncinaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)