închelbăra [At: I. GOLESCU, C, / V: ~eibăra, ~erbăla, ~erbăra, ~erbela, ~beri / Pzi: ~rez / E: ns cf închelba] (Reg) 1-2 vtr A (se) închelba (1-2). 3 vt A strânge de ici de colo. 4 vt A strânge câte puțin. 5-7 vt A închelba (4-6). 8 vt A face rost de ceva. 9 vt A alcătui ceva la repezeală, improvizând din materiale puține Si: a închelbăși.

ÎNCHELBĂRA, închelbărez, vb. I. Tranz. (Munt., Olt.) A închelba. Apucă și el pe cărarea ce o văzu mai aproape... după ce-și inchelbără un rînd de haine. ISPIRESCU, L. 136. – Variantă: încherbăli, încherbălesc (REBREANU, R. I 189), vb. IV.

ÎNCHERBĂLI vb. IV v. închelbăra.

ÎNCHELBĂRA, închelbărez, vb. I. Tranz. (Reg.) A închelba. – Din închelba.

închelbărà v. V. încăibărà: își închelbăra un rând de haine ISP.

închélb și închérb, a -á v. tr. (cp. cu încaĭbăr). Vest. Înjgheb, închipez, adun cu greŭ o avere, niște banĭ. – Și închélbăr și închéĭbăr, -erĭ, -ără, să închelbere, a -á. Part. închelbărit (VR. 1929, 9-10, 331)

ÎNCHELBĂRA vb. v. aduna, închipui, încropi, înfiripa, înjgheba, întruni, reuni, strânge.

închelbăra vb. v. ADUNA. ÎNCHIPUI. ÎNCROPI. ÎNFIRIPA. ÎNJGHEBA. ÎNTRUNI. REUNI. STRÎNGE.