opțiuni
  • info

4 definiții pentru încercănat

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCERCĂNAT, -Ă, încercănați, -te, adj. (Despre ochi) Care are cearcăne; cercănat. – V. încercăna.

ÎNCERCĂNAT, -Ă, încercănați, -te, adj. (Despre ochi) Care are cearcăne; cercănat. – V. încercăna.

încercănat, ~ă a [At: M. I. CARAGIALE, C. 20 / Pl: ~ați, ~e / E: în- + cearcăn + -at] 1 (Înv) Încercuit2. 2 (D. aștri) Înconjurat de un halou de lumină. 3 (D. ochi) Înconjurat de cearcăne.

ÎNCERCĂNAT, -Ă, încercănați, -te, adj. (Despre ochi) Înconjurat de cearcăne. Doamna Vorvoreanu ridică spre tavan ochii încercănați de nesomnul și frămîntarea ultimelor zile. DUMITRIU, N. 107. O urma un fel de țingău... cu ochi încercănați și sticloși. M. I. CARAGIALE, C. 20. – Variantă: cercănăt, -ă adj.

CERCĂNAT, -Ă adj. v. încercănat.

CERCĂNAT, -Ă adj. v. încercănat.

Intrare: încercănat
încercănat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încercănat
  • ‑ncercănat
  • încercănatul
  • încercănatu‑
  • ‑ncercănatul
  • ‑ncercănatu‑
  • încercănată
  • ‑ncercănată
  • încercănata
  • ‑ncercănata
plural
  • încercănați
  • ‑ncercănați
  • încercănații
  • ‑ncercănații
  • încercănate
  • ‑ncercănate
  • încercănatele
  • ‑ncercănatele
genitiv-dativ singular
  • încercănat
  • ‑ncercănat
  • încercănatului
  • ‑ncercănatului
  • încercănate
  • ‑ncercănate
  • încercănatei
  • ‑ncercănatei
plural
  • încercănați
  • ‑ncercănați
  • încercănaților
  • ‑ncercănaților
  • încercănate
  • ‑ncercănate
  • încercănatelor
  • ‑ncercănatelor
vocativ singular — —
plural — —
cercănat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cercănat
  • cercănatul
  • cercănatu‑
  • cercănată
  • cercănata
plural
  • cercănați
  • cercănații
  • cercănate
  • cercănatele
genitiv-dativ singular
  • cercănat
  • cercănatului
  • cercănate
  • cercănatei
plural
  • cercănați
  • cercănaților
  • cercănate
  • cercănatelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

încercănat, încercănatăadjectiv

  • 1. (Despre ochi) Care are cearcăne. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: cercănat
    • format_quote Doamna Vorvoreanu ridică spre tavan ochii încercănați de nesomnul și frămîntarea ultimelor zile. DUMITRIU, N. 107. DLRLC
    • format_quote O urma un fel de țingău... cu ochi încercănați și sticloși. M. I. CARAGIALE, C. 20. DLRLC
etimologie:
  • vezi încercăna DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.