7 definiții pentru împăiat
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎMPĂIAT, -Ă, împăiați, -te, adj. (Despre animale) A cărui piele jupuită a fost umplută cu paie pentru a-i da înfățișarea naturală. [Pr.: -pă-iat] – V. împăia.
ÎMPĂIAT, -Ă, împăiați, -te, adj. (Despre animale) A cărui piele jupuită a fost umplută cu paie pentru a-i da înfățișarea naturală. [Pr.: -pă-iat] – V. împăia.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
împăiat1, ~ă a [At: MARIAN, ap. DA ms / V: (reg) ~pai~, ~iet / Pl: ~ați, ~e / E: împăia1] 1 (D. oi) Cu lână nouă. 2 (D. lână) Care nu se desprinde. 3 (Fig; d. om; îla) Cu barba ~ă Căruia începe să îi crească barbă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
împăiat2, ~ă a [At: EMINESCU, N. 52 / V: ~iet / Pl: ~ați, ~e / E: împăia2] (D. animale) A cărui piele a fost jupuită și umplută cu paie pentru a-i da un aspect asemănător cu cel natural.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎMPĂIAT, -Ă, împăiați, -te, adj. (Despre animale) A cărui piele a fost jupuită și apoi umplută cu paie, pentru a da impresia de animal viu. În capul de sus al scării, un urs împăiat ține în labele lui mari o scrumieră. STANCU, U.R.S.S. 42. Se opri încîntat în sala în care era așezat frumos, pe mese, materialul didactic cu care fusese înzestrată școala: globuri pămîntești, instrumente inginerești... animale împăiate, un schelet. CAMIL PETRESCU, O. I 193. Mă apropiam cu gîndul sfiicios, tremurînd, d-acea vestită școală, ca de un urs împăiat, gata să fug. DELAVRANCEA, H. T. 86.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
împaiat, ~ă a vz împăiat1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
împăiet1, ~ă a vz împăiat1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
împăiet2, ~ă a vz împăiat2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
împăiat, împăiatăadjectiv
- 1. (Despre animale) A cărui piele jupuită a fost umplută cu paie pentru a-i da înfățișarea naturală. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- În capul de sus al scării, un urs împăiat ține în labele lui mari o scrumieră. STANCU, U.R.S.S. 42. DLRLC
- Se opri încîntat în sala în care era așezat frumos, pe mese, materialul didactic cu care fusese înzestrată școala: globuri pămîntești, instrumente inginerești... animale împăiate, un schelet. CAMIL PETRESCU, O. I 193. DLRLC
- Mă apropiam cu gîndul sfiicios, tremurînd, d-acea vestită școală, ca de un urs împăiat, gata să fug. DELAVRANCEA, H. T. 86. DLRLC
-
etimologie:
- împăia DEX '98 DEX '09