4 definiții pentru împăceluit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
împăceluit, ~ă a [At: CANTEMIR, ap. TDRG / Pl: ~iți, ~e / E: împăcelui] (Înv) 1 Împăcat2 (1). 2 Mulțumit.
împăcelui vtrr [At: DDRF / V: păcelui / Pzi: ~iesc / E: ctm împăcălui + pace] (Îrg) 1-2 A împăciui (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
împăcĭuĭésc v. tr. (d. pace). Împac, conciliez, restabilesc pacea: a împăcĭui doĭ oamenĭ, lucrurile. – Vechĭ împăceluĭesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
împăcelui, împăceluiesc, vb. IV (reg., înv.) a împăca, a pacifica; (refl.) a se împăca, a se împăcălui.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: împăceluit
împăceluit participiu
participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)