4 definiții pentru împăceluit

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

împăceluit, ~ă a [At: CANTEMIR, ap. TDRG / Pl: ~iți, ~e / E: împăcelui] (Înv) 1 Împăcat2 (1). 2 Mulțumit.

împăcelui vtrr [At: DDRF / V: păcelui / Pzi: ~iesc / E: ctm împăcălui + pace] (Îrg) 1-2 A împăciui (1-2).

împăcĭuĭésc v. tr. (d. pace). Împac, conciliez, restabilesc pacea: a împăcĭui doĭ oamenĭ, lucrurile. – Vechĭ împăceluĭesc.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

împăcelui, împăceluiesc, vb. IV (reg., înv.) a împăca, a pacifica; (refl.) a se împăca, a se împăcălui.

Intrare: împăceluit
împăceluit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împăceluit
  • ‑mpăceluit
  • împăceluitul
  • împăceluitu‑
  • ‑mpăceluitul
  • ‑mpăceluitu‑
  • împăcelui
  • ‑mpăcelui
  • împăceluita
  • ‑mpăceluita
plural
  • împăceluiți
  • ‑mpăceluiți
  • împăceluiții
  • ‑mpăceluiții
  • împăceluite
  • ‑mpăceluite
  • împăceluitele
  • ‑mpăceluitele
genitiv-dativ singular
  • împăceluit
  • ‑mpăceluit
  • împăceluitului
  • ‑mpăceluitului
  • împăceluite
  • ‑mpăceluite
  • împăceluitei
  • ‑mpăceluitei
plural
  • împăceluiți
  • ‑mpăceluiți
  • împăceluiților
  • ‑mpăceluiților
  • împăceluite
  • ‑mpăceluite
  • împăceluitelor
  • ‑mpăceluitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)