3 definiții pentru împuterit

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

împuteri vtr [At: LB / V: (cscj) ~ra / Pzi: ~resc / E: în + putere] 1-2 A (se) întări.

împuterésc și -éz v. tr. Vechĭ. Rar azĭ. Daŭ putere, întăresc (trupește). – Și puteresc.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

împuteri, împuteresc, vb. IV (reg., înv.) 1. a da cuiva putere, a întări pe cineva. 2. (refl.) a prinde putere, a căpăta putere, a se întări.

Intrare: împuterit
împuterit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împuterit
  • ‑mputerit
  • împuteritul
  • împuteritu‑
  • ‑mputeritul
  • ‑mputeritu‑
  • împuteri
  • ‑mputeri
  • împuterita
  • ‑mputerita
plural
  • împuteriți
  • ‑mputeriți
  • împuteriții
  • ‑mputeriții
  • împuterite
  • ‑mputerite
  • împuteritele
  • ‑mputeritele
genitiv-dativ singular
  • împuterit
  • ‑mputerit
  • împuteritului
  • ‑mputeritului
  • împuterite
  • ‑mputerite
  • împuteritei
  • ‑mputeritei
plural
  • împuteriți
  • ‑mputeriți
  • împuteriților
  • ‑mputeriților
  • împuterite
  • ‑mputerite
  • împuteritelor
  • ‑mputeritelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)