3 definiții pentru împuterit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
împuteri vtr [At: LB / V: (cscj) ~ra / Pzi: ~resc / E: în + putere] 1-2 A (se) întări.
împuterésc și -éz v. tr. Vechĭ. Rar azĭ. Daŭ putere, întăresc (trupește). – Și puteresc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
împuteri, împuteresc, vb. IV (reg., înv.) 1. a da cuiva putere, a întări pe cineva. 2. (refl.) a prinde putere, a căpăta putere, a se întări.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: împuterit
împuterit participiu
participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)