3 definiții pentru împuterire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
împuteri vtr [At: LB / V: (cscj) ~ra / Pzi: ~resc / E: în + putere] 1-2 A (se) întări.
împuterésc și -éz v. tr. Vechĭ. Rar azĭ. Daŭ putere, întăresc (trupește). – Și puteresc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
împuteri, împuteresc, vb. IV (reg., înv.) 1. a da cuiva putere, a întări pe cineva. 2. (refl.) a prinde putere, a căpăta putere, a se întări.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: împuterire
împuterire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)