4 definiții pentru împerciuna
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
împerciuna vt [At: TDRG / Pzi: ~nez / E: în- + perciune] (Mol) A îndoi cu ciocanul vârful cuiului care a ieșit de cealaltă parte a lemnului și a-l bate apoi lățindu-l, ca să nu mai poată fi scos.
împercĭunéz, V. percĭunez.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
percĭunéz v. tr. (turc. perčin, acțiunea de a percĭuna). Est. Îndoĭ (ca să nu maĭ ĭasă) capătu unuĭ piron care a străpuns lemnu. – Și împ-.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
împerciuna, împerciunez, vb. I (reg.) a îndoi cu ciocanul vârful cuiului, ieșit de cealaltă parte a lemnului, și a lăți prin batere acest vârf, pentru ca să nu se mai scoată cuiul.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: împerciuna
| verb (VT201) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)