opțiuni

7 definiții pentru îmbălțare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

îmbălțare sf [At: MARIAN, NU. 247 / S și: (înv) înb~ / V: (reg) ~țire / Pl: ~țări / E: îmbălța] (Reg) Punere a vălului pe capul miresei Si: înhobotare (1).

îmbălța vt [At: MARIAN, NU. 546 / S și: (înv) înb~ / V: (reg; cscj) ~ți (Pzi: ~țesc) / Pzi: ~țez / E: în- + balț1] (Reg) A pune vălul pe capul miresei Si: (reg) a înhobota.

îmbălțire sf vz îmbălțare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎMBĂLȚA vb. v. însovoni.

îmbălța vb. v. ÎNSOVONI.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

îmbălțare s.f. (reg.) punerea balțului (vălului) pe capul miresei; înhobotare, îmbrobodire.

îmbălța, îmbălțez, vb. I (reg.) a pune balțul (vălul) pe capul miresei; a înhobota, a îmbrobodi.

Intrare: îmbălțare
îmbălțare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmbălțare
  • ‑mbălțare
  • îmbălțarea
  • ‑mbălțarea
plural
  • îmbălțări
  • ‑mbălțări
  • îmbălțările
  • ‑mbălțările
genitiv-dativ singular
  • îmbălțări
  • ‑mbălțări
  • îmbălțării
  • ‑mbălțării
plural
  • îmbălțări
  • ‑mbălțări
  • îmbălțărilor
  • ‑mbălțărilor
vocativ singular —
plural —
îmbălțire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)