4 definiții pentru îmbredelire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
îmbredeli [At: REV CRIT. III, 157 / Pzi: ~lesc / E: în- + bredel] (Reg) 1 vt A strânge un laț sau o sfoară în jurul unui obiect, cu ajutorul unui bredel. 2 vr (Îe) Mi s-au ~t băierile Mi s-au încurcat treburile de nu le mai pot desface. 3 vr (Îe) A se~ cu cineva A avea o relație amoroasă cu cineva. 4 vt A coase repede și prost. 5 vt A însăila prost. 6 vt A tricota prost. 7 vt (Îe) Ai ~t-o Ai lucrat ceva de mântuială.
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎMBREDELI vb. v. încorda.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
îmbredeli vb. v. ÎNCORDA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
îmbredeli, îmbredelesc, vb. IV (reg.) 1. a strânge (un lanț sau o funie) cu un bredel. 2. a lega fără temei, provizoriu. 3. a coase rău, a însăila. 4. (refl.) a se încurca, a se înnoda (băierile, firele). 5. (refl.) a trăi cu cineva în concubinaj.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||