6 definiții pentru îmbonțare

Explicative DEX

îmbonța v vz îmboța

îmbonțéz (mă) v. refl. (Cp. cu împoncișez). Vest. Mă supăr, mă înfuriĭ.

Sinonime

ÎMBONȚARE s. v. bosumflare, îmbufnare.

îmbonțare s. v. BOSUMFLARE. ÎMBUFNARE.

ÎMBONȚA vb. v. bosumfla, îmbufna.

îmbonța vb. v. BOSUMFLA. ÎMBUFNA.

Intrare: îmbonțare
îmbonțare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmbonțare
  • ‑mbonțare
  • îmbonțarea
  • ‑mbonțarea
plural
  • îmbonțări
  • ‑mbonțări
  • îmbonțările
  • ‑mbonțările
genitiv-dativ singular
  • îmbonțări
  • ‑mbonțări
  • îmbonțării
  • ‑mbonțării
plural
  • îmbonțări
  • ‑mbonțări
  • îmbonțărilor
  • ‑mbonțărilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)