opțiuni
4 definiții pentru îmbondorire

Explicative DEX

îmbondori v vz îmbodoli

îmbobolésc și (maĭ des) îmbodolésc (Mold. Munt.) și (maĭ rar) îmboborojésc, -zésc și boborojésc v. tr. (reflex. ca și buburuză, înfofolesc. V. și bodroanțe). Încotoșmănez. – Și îmboldoresc (Trans. Mold.). – Sov. 15, jud. Putna), îmbondoresc (Trans.), îmbondolesc (Bucov.) și îmboborojez: uniĭ înboborojațĭ de nicĭ ochiĭ nu li se maĭ văd (VR. 1911, 8, 205).

îmbondolésc și îmbondorésc, V. îmbobolesc.

Ortografice DOOM

îmbondori (= îmbodoli) vb. (ind. prez. 1 îmbondoresc)

Intrare: îmbondorire
îmbondorire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmbondorire
  • ‑mbondorire
  • îmbondorirea
  • ‑mbondorirea
plural
  • îmbondoriri
  • ‑mbondoriri
  • îmbondoririle
  • ‑mbondoririle
genitiv-dativ singular
  • îmbondoriri
  • ‑mbondoriri
  • îmbondoririi
  • ‑mbondoririi
plural
  • îmbondoriri
  • ‑mbondoriri
  • îmbondoririlor
  • ‑mbondoririlor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)