opțiuni
4 definiții pentru îmboldorire

Explicative DEX

îmboldori v vz îmbodoli

îmbobolésc și (maĭ des) îmbodolésc (Mold. Munt.) și (maĭ rar) îmboborojésc, -zésc și boborojésc v. tr. (reflex. ca și buburuză, înfofolesc. V. și bodroanțe). Încotoșmănez. – Și îmboldoresc (Trans. Mold.). – Sov. 15, jud. Putna), îmbondoresc (Trans.), îmbondolesc (Bucov.) și îmboborojez: uniĭ înboborojațĭ de nicĭ ochiĭ nu li se maĭ văd (VR. 1911, 8, 205).

îmboldorésc, V. îmbobolesc.

Arhaisme și regionalisme

îmboldori (îmboldorî, îmbondori), îmboldoresc (îmboldorăsc, îmbondoresc), vb. IV (reg.) a (se) învăli la gât, a (se) înfășura bine, a (se) înfofoli, a (se) încroșna, a (se) încotoșmăni.

Intrare: îmboldorire
îmboldorire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmboldorire
  • ‑mboldorire
  • îmboldorirea
  • ‑mboldorirea
plural
  • îmboldoriri
  • ‑mboldoriri
  • îmboldoririle
  • ‑mboldoririle
genitiv-dativ singular
  • îmboldoriri
  • ‑mboldoriri
  • îmboldoririi
  • ‑mboldoririi
plural
  • îmboldoriri
  • ‑mboldoriri
  • îmboldoririlor
  • ‑mboldoririlor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)