opțiuni

4 definiții pentru îmbisericire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

îmbiserici vtr [At: PANN, A. 8/14 / S și: (înv) înb~ / V: (înv; cscj) ~ica / Pzi: ~icesc / E: în- + biserică cf vsl въцръкъвити] (Înv) 1-2 A (se) introduce în rândul credincioșilor.

îmbisericésc (mă) v. refl. Mă duc la (intru în) biserică ca să mă închin (Pan).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

îmbiserici, îmbisericesc, vb. IV refl. (reg.) a se introduce în rândul credincioșilor, a se număra printre credincioși.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

îmbisericire, îmbisericiri s. f. Dispoziția chiriarhului prin care un preot pensionar paote sluji într-o anumită biserică. – Din îmbiserici.

Intrare: îmbisericire
îmbisericire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmbisericire
  • ‑mbisericire
  • îmbisericirea
  • ‑mbisericirea
plural
  • îmbisericiri
  • ‑mbisericiri
  • îmbisericirile
  • ‑mbisericirile
genitiv-dativ singular
  • îmbisericiri
  • ‑mbisericiri
  • îmbisericirii
  • ‑mbisericirii
plural
  • îmbisericiri
  • ‑mbisericiri
  • îmbisericirilor
  • ‑mbisericirilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)