opțiuni
4 definiții pentru îmbisericire

Explicative DEX

îmbiserici vtr [At: PANN, A. 8/14 / S și: (înv) înb~ / V: (înv; cscj) ~ica / Pzi: ~icesc / E: în- + biserică cf vsl въцръкъвити] (Înv) 1-2 A (se) introduce în rândul credincioșilor.

îmbisericésc (mă) v. refl. Mă duc la (intru în) biserică ca să mă închin (Pan).

Enciclopedice

îmbisericire, îmbisericiri s. f. Dispoziția chiriarhului prin care un preot pensionar poate sluji într-o anumită biserică. – Din îmbiserici.

Arhaisme și regionalisme

îmbiserici, îmbisericesc, vb. IV refl. (reg.) a se introduce în rândul credincioșilor, a se număra printre credincioși.

Intrare: îmbisericire
îmbisericire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmbisericire
  • ‑mbisericire
  • îmbisericirea
  • ‑mbisericirea
plural
  • îmbisericiri
  • ‑mbisericiri
  • îmbisericirile
  • ‑mbisericirile
genitiv-dativ singular
  • îmbisericiri
  • ‑mbisericiri
  • îmbisericirii
  • ‑mbisericirii
plural
  • îmbisericiri
  • ‑mbisericiri
  • îmbisericirilor
  • ‑mbisericirilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)