zăprire sf [At: DLR / Pl: ~ri / E: zăpri] 1 (Reg) Constipație. 2-3 (Îrg) Zăpreală (1-2).

zăpri vb. IV. refl. (înv., reg.) 1 A avea retenție de urină; a nu putea urina. 2 A se constipa. • prez.ind. -esc. /<sl. veche запрѣтн.

zăprésc v. tr. (vsl. za-prĭeti, a încuĭa, a închide. V. zăpor, ză-pretesc, o- și po-presc). Îmbolnăvesc de retențiune de urină. Maĭ des refl.: calu s’a zăprit. V. obsturĭez, zăstesc și crușesc.

ZĂPRI, zăpresc, vb. IV. Refl. A suferi de constipație sau de disurie. (din sl. zaprĕti = a închide)