cartof sm [At: DRĂGHICI, R. 84/10 / V: (reg) ~iol, ~oafă sf ~ofă sf, ~oflă sf / Pl: ~i/ E: ger Kartoffel] 1 (Bot) Plantă erbacee din familia solanaceelor, cu flori albe sau violete și tulpini subterane terminate cu tuberculi de formă rotundă, ovală sau alungită, comestibili, bogați în amidon (Solanum tuberosum). 2 (Prc) Tuberculul cartofului (1), folosit în alimentație și ca furaj Si: (reg) alună (-de-pământ), badaliurcă, bandraburcă, baraboi, barabulă, barabușcă, bighiroancă, bigură, boambă, bobâlcă, boboașă, bulugheană, cartoni, colompiră, coroabă, crumpei, crumpene, crumpi, crumpiri, curulă, erdăpane, fidireie, ghibiroancă, ghistină, goață, gogoașă-de-pământ, gonele, gramciri, grumbă, grumciri, grumpe{ne), grumpini, hadaburcă, hilibe, hiribe, măgheruște, măr-de pământ, năpci, nap-de-pământ, ou-de-pământ, pară-de-pământ, perușcă, pichiocă, picioică, piroșcă, poamă-de-pămănt, țermer, vovici. 3 (Bot; lpl; îf ~oafe) Gherghină (Dahlia cultorum). 4 (Bot; îc) ~oafe-de-iarnă, ~i dulci, ~i porcești Napi porcești (Helianthus tuberosus). 5 (Bot; îc) ~e-de-germe Brâncă (Scrophularia nodosa). 6 (Bot; lpl) Bostănei chinezi (Thladiantha dubia). 7 (Gmț; îe) A da o ~oafă Ia ureche A da o palmă. 8 (Fig) Apelativ pentru un om prost. 9 (Pop; dep; îs) ~oafă nenorocită Persoană care se plânge de rele imaginare. 10 (Îs) Zahăr (sau sirop) de ~i Glucoză obținută din amidonul de cartofi (2). 11 (Reg; îs) ~ dulce Batat.

CARTOF, cartofi, s. m. (Bot.) 1. Plantă erbacee din familia solanaceelor, cu flori albe sau violete și tulpini subterane terminate cu tuberculi de formă rotundă, ovală sau alungită, comestibili, bogați în amidon (Solanum tuberosum); p. restr. tuberculul acestei plante, folosit în alimentație și ca furaj; barabulă, piciocă, picioică, barabușcă, bulughină. ◊ Zahăr de cartofi = glucoză obținută din amidonul de cartofi (1). 2. (În sintagma) Cartof dulce = batat. [Var.: (reg.) cartoafă, cartofă, cartoflă s. f.] – Din germ. Kartoffel.

LĂSNICIOR, lăsniciori, s. m. Plantă cu tulpina agățătoare, cu flori violete, cu fructe în formă de boabe roșii la maturitate, a cărei tulpină se întrebuințează în ceaiuri medicinale (Solanum dulcamara). – Cf. scr. lasina.

ZÂRNĂ, zârne, s. f. Plantă erbacee veninoasă cu frunze dințate, cu flori albe dispuse în raceme și cu fructe în formă de bobițe negre sau verzi (Solanum nigrum). – Din sl. zrŭno „boabă”, „grăunte”.

CARTOF s. (BOT.; Solanum tuberosum) (reg.) alună, bobâlcă, bologeană, bulugheană, colompiră, coroabă, crump, curulă, erdăpane, fidireie, ghibiroancă, ghistină, goață, grumbă, hadaburcă, măr, nap, ou, picioică, țermer, vovică, poamă-de-pământ, (prin Transilv.) badaliurcă, (Mold.) bandraburcă, (Mold., Bucov. și prin Transilv.) baraboi, (Mold.) barabulă, barabușcă, (prin Transilv.) bighiroancă, bigură, boabă, boambă, (prin Transilv. și Ban.) boboașă, (Mold.) bulughină, (Transilv., Ban. și Olt.) crumpenă, (Transilv.) cuculă, (Mold. și Transilv.) gogoașă, (prin Transilv.) măgherușcă, (Transilv.) pară, perușcă, piroșcă.

LĂSNICIOR s. (BOT.) 1. (Solanum dulcamara) (reg.) zârnă, buruiană-de-dalac, patlagină-de-dalac, vița-corcilor, vița-evreilor. 2. (Solanum nigrum) zârnă, (reg.) umbra-nopții, (înv.) solan.

VÂNĂTĂ s. (BOT.; Solanum melongena) pătlăgea, (reg.) godină.

ZÂRNĂ s. (BOT.; Solanum nigrum) lăsnicior, (reg.) umbra-nopții, (înv.) solan.

SOLANUM L., SOLANUM, fam. Solanaceae. Gen originar de pe tot globul mai ales din țările tropicale, cca 1 500 specii, erbacee sau lemnoase, arbuști, sau semiarbuști, plante urcătoare cu frunze întregi, lobate sau penate. Flori albe, galbene, albastre sau violete (caliciul cu 5 sau 10 diviziuni, corolă rotată cu tub scurt, patentă sau campanulată cu marginea pliată, cu colțuri sau 4, 5, 6 crestături, 4 sau rar 6 stamine intercalate la baza tubului, ovar cu 2 loji, rar 3-4), dispuse în raceme. Fruct, bacă cărnoasă. Multe specii sînt foarte otrăvitoare, altele au bace comestibile.