zvoană sf [At: BELDIMAN, E. 4/21 / Pl: ~ne / E: pvb zvoni] 1 (Înv) Zvon¹ (5). 2 (Reg; îe) A se face ~ A se zvoni (7). 3 (Pop) A da ~ în țară A înștiința.

zvoană s.f. v. zvon¹.

zvoánă f., pl. e (d. zvonesc). Mold. Zvon, gălăgie: cu mare zvoană aŭ ĭeșit pe poartă (Sadov. VR. 1911, 7, 9), năvală și zvoană (1924, 1, 9).

svoană sf vz zvoană¹

svoană f. svon: la împărăție strașnică svoană s’a făcut CR.

zvoană (= zvon) s. f., pl. zvoane