3 definiții pentru zurbăluire
Explicative DEX
zurbălui vb. IV. tr., refl. (înv., reg.) A (se) răzvrăti. • prez.ind. -iesc. /zurba + -ălui.
zurbuluĭésc și -ăluĭésc v. tr. (din maĭ vechiu zorbăluĭésc, d. zorba, contaminat și de burzuluĭesc și de ung. zurbolni, a turbura). Vechĭ. Revolt. V. refl. S’ar fi zurbuluit (Beld. 2073).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Etimologice
ZURBĂLUI, zurbăluiesc, vb. IV. Intranz. A se răscula. (din zurba)
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de tavi
- acțiuni
Intrare: zurbăluire
zurbăluire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||