zugău sn [At: DR. IV, 1553 / V: zâg~, zâng~ / Pl: ~gauă, (rar) ~ăie / E: mg zúgó] 1 (Reg) Zăgaz (1). 2 (Trs) Stavilă la moară. 3 (Trs) Cădere de apă Si: cascadă. 4 (Reg) Scoc. 5 (Trs) Scoc care se află în dreptul stavilei și prin care curge apa când stă moara. 6 (Reg; csnp) Locul de unde se dau lemnele la vale dintr-o pădure. 7 (Reg) Loc prăpăstios. 8 (Reg) Potecă de munte foarte abruptă. 9 (Trs) Făgaș format de roțile căruțelor sau de șuvoaiele apelor de ploaie.

zâgău sn vz zugău

zângău sn vz zugău