zorilă¹ sm [At: ARH. FOLK I, 221 Pl: (rar) ~li / E: zori¹ + ilă] 1 (Mun; Mol; lsg) Zori¹ (2). 2 (Adesea ca nume propriu; în basme și în superstiții) Ființă fantastică, de obicei animal, care întruchipează zorile¹ (2) Si: (reg) zorian (1). 3-4 (Pop; adesea ca nume propriu) Bou (sau bovină) născut în zori¹ (2) (sau cu părul roșcat). 5 Bou iute în mișcări, harnic. 6 (Pop) Luceafărul de dimineață.

zorilă² sm [At: POLIZU / V: zoilă / Pl: (rar) ~li / E: ngr ζουρλός] (Înv) 1 Om ciudat. 2 (Pex) Om posac. 3 Om ironic.

zorilă s.m. (pop.) 1 (și nm.pr.) Personificare a zorilor în basmele populare românești. ♦ Animal fantastic din basme, care se arată în zori. 2 (astron.; pop.; nm. pr.) Numele stelei Sirius. • /zori¹ + -ilă.

ZORILĂ npr. m. 1 🔱 pop. Animal fantastic, în chip de bou, care se arată numai în revărsatul zorilor R. -COD.: Alte dăți iar cu Murgilă îi sperie astfel tot, Miază-noaptea sau Zorilă și cu alte cîie scot PANN. ¶ 2 🔱 pop. Personificarea zorilor în basmele populare, luceafărul de dimineață personificat (comp. MURGILĂ): nu făcu multă cale și întîlni pe ~, dară lui ~ nu prea-i da meșii a sta mult de vorbă, căci, zicea el, se duce după Miază-noapte pe care o luase la goană ISP. ¶ 3 💫 = LUCEAFĂRUL-DE-ZORI ¶ 4 🐒 Nume dat unui vițel fătat în zori de ziuă.

zoilă sm vz zorilă²

Zorilă (personaj; stea) (pop.) s. propriu m.