zo- Elem. de compunere „animal”. • și zoidio-, zoo-. /<fr. zo(o)-, zoïdio-; cf. gr. ζῷον „animal”, ζῷδιον „animal mic”.

pa, vu, ga, di, ke, zo, ni, numele notelor muzicale bisericeștĭ, care corespund cu do, re, mi, fa, sol, la, si.^[1]

zo (gr. ζω, de la numeralul ζ’ = 7), denumire dată în muzica psaltică (v. bizantină, muzică) unuia din cele șapte sunete, care corespunde lui si*.

zo subst. Treapta (nota) a șasea pe scara (gama) muzicii bisericești psaltice, situată între „ke” și „ni”. Din gr. z(ita) + o (vocală de legătură).