6 definiții pentru zitie zătie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

zitie [At: CIHAC, II, 345 / V: zăt~, zâtea, zât~[1] / Pl: ~ii / E: ucr, rs жито] 1 (Mol) Tărâță măruntă de grâu folosită în diferite preparate culinare. 2 (Mol) Turtă sau prescură făcută din zitie (1). 3 (Reg; îf zât~) Făină fină, obținută după ce a fost cernută de două ori. corectată

  1. În original, ultimele două variante tipărite fără accent — LauraGellner

zítie f. (ngr. zitia, cerere, ca litie, d. liti, rugăcĭune, adică „dar luĭ D-zeŭ cînd cer ceva”). Mold. Tărîță de grîŭ maĭ măruntă rămasă din al doilea cernut. (Se întrebuințează și la facerea brăgiĭ și a turtelor p. copiĭ). Turtă saŭ prescură din această tărîță. – Pop. zî́tie și zắtie. V. prescură.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

zítie (-ii), s. f.1. Făină măcinată mare. – 2. Pîine care se dă de pomană făcută cu făină groasă. – Var. zîtie, zătie. Ngr. ζίτια „cerere” (Scriban). În Mold.

ZÍTIE, zítii, s. f. (Mold.) 1. Tărâță. 2. Pâine de tărâțe. (din ngr. zítia = cerere)

ZẮTIE, zắtii, s. f. (Mold., Var.) Zitie.

Intrare: zitie
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zitie
  • zitia
plural
  • zitii
  • zitiile
genitiv-dativ singular
  • zitii
  • zitiei
plural
  • zitii
  • zitiilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zătie
  • zătia
plural
  • zătii
  • zătiile
genitiv-dativ singular
  • zătii
  • zătiei
plural
  • zătii
  • zătiilor
vocativ singular
plural